Dental Training Robot

În loc să-şi formeze mâna direct pe oameni, pe care să rişte să-i lase fără dinţi, japonezii stomatologi au la dispoziţie semi-roboţi. Inginerii niponi au construit din papuşi sexuale, material didactic pentru dentişti.

Modelul reprezintă cel mai complicat tip de pacient: femeile. Este necesar ca studenţii să ştie să trateze o femeie, ca nu cumva, din greşeala, să o lovească, să-i atingă sânii sau alte părţi sensibile, scrie cnngo.com.

Pe lângă pielea, gură şi limba asemanatoare cu cele umane, manechinul conţine de asemenea părti robotizate care-i permit să mimeze o serie de emoţii, inclusiv strănutul sau tusea, când vreun invăţăcel îşi bagă instrumentele prea adânc.

Afecţiuni parodontale

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Afecţiunile parodontale sunt cauzate de infecţii bacteriene. În stare incipientă, afecţiunea poartă numele de gingivită şi poate fi prevenită, sau tratată şi vindecată. Un studiu recent al Institutului Naţional de Sănătate din SUA arată că 47% din populaţia masculină şi 37% din populaţia feminină cu vârste cuprinse între 18-64 de ani prezintă o formă sau alta de gingivită.

Netratată, gingivita poate duce la boli dentare care afectează ţesutul gingival, maxilarul, mandibula şi parodonţiul (ţesutul care susţine dinţii) şi în final la pierderea dinţilor.

Semne alarmante:

• gust neplăcut în gură
• respiraţie urât mirositoare
• gingii roşii
• gingii sensibile
• gingii care sângerează
• pierderea dinţilor
• dinţi sensibili
• durere la masticaţie
• puroi în jurul dinţilor şi gingiilor
• tartru (depuneri de culoare galben-brună) pe suprafaţa dinţilor

Ce trebuie să stiţi despre afecţiunile parodontale?

Parodontopatiile şi cariile sunt cele două cauze principale care duc la pierdera dinţilor. Parodontopatiile, dupa cum le spune şi numele, sunt boli ale parodonţiului. Parodonţiul este ţesutul care menţine dintele lipit de os şi gingie. Putem întâlni dinţi aparent sănătoşi, fără nici o carie, dinţi care însă se mişcă şi uneori este necesar să fie extraşi. Boala de care sufera acesti dinti este inflamatia parodontiului marginal, adica parodontita marginală. Din păcate, majoritatea covărşitoare a adulţilor peste 40 de ani suferă de o formă sau alta de parodontopatie. Asta nu înseamnă că tinerii sau chiar copiii şi adolescenţii nu pot dezvolta şi ei parodontite, unele cu o tendinţă de agravare foarte crescută.

Semne ale îmbolnăvirii parodontale sunt multe şi este bine că evaluarea lor sa nu se facă acasă, ci în cabinetul stomatologic. Iniţial apare gingivita, semne ale acesteia fiind gingii umflate, violacee, care sângerează uşor. Dacă aveţi aceste semne, ar fi bine să consultati un stomatolog. Netratată, gingivita devine parodontită, caracterizată prin mobilitate dentară, retracţie gingivală, secreţii gingivale, apariţia unor pungi parodontale (ca nişte buzunare, între gingie, respectiv, os şi dinte), miros neplăcut al gurii etc. Necazul cel mai mare în cazul acestei boli este că dinţii devin mobil ne mai putând fi folosiţi pentru o soluţie protetică, ajungându-se la proteze mobile în cele mai multe cazuri.

 

Care este cauza acestor afecţiuni?

Este vorba de infecţii generate de diverşi microbi. Unul dintre factorii cei mai importanţi care favorizează acţiunea acestor microbi este prezenţa tartrului şi a plăcii bacteriene.

Tartrul (sau, popular, piatra) este alcătuit în mare parte din săruri de calciu din saliva care se depun pe dinţi, foarte asemănător depozitelor de calcar de pe chiuveta sau vase de bucătărie. Tartrul se depune în special pe faţa internă a dinţilor de jos şi pe faţa dinspre obraz a molarilor superiori şi are iniţial o culoare alb-gălbuie, fapt ce îl face mai puţin observabil, iar apoi se colorează în maron sau negru, de la diverse alimente sau de la nicotină la fumători. Cum favorizează el acţiunea microbilor? Simplu. Tartrul este poros, constituindu-se într-o “locuinţă” ideală pentru bacterii. Bacteriile “mănâncă” din parodonţiu, iar tartrul se depune în continuare în locul acestuia, procesul continuind ca un cerc vicios.

Placa bacteriană este o prezenţă şi mai “ocultă” în cavitatea bucala. Ea este alcătuită din resturi alimentare şi alte detritusuri, care alcătuiesc un depozit moale, alb-transparent, pe dinţi. Aceste depuneri se pot înlătura doar printr-un periaj riguros şi corect efectuat. Spalaţi-vă pe dinţi cum ştiţi mai bine şi apoi aplicaţi o soluţie de albastru de metil. Veţi vedea, foarte probabil, o coloraţie albastră şi pe dinţi. Aceea este placa bacteriana devenită vizibilă. Îndepărtaţi-o prin periaj şi repetaţi experimentul până când vă veţi spăla pe dinţi eficient. Este bine totuşi să ştiţi ca prin această experienţa veţi obţine şi o frumoasă limbă albastră, culoarea dispare treptat 

 

Ce putem face pentru a preveni sau trata afecţiunile parodontale?

În primul rând trebuie să mergeţi la medicul stomatolog pentru un consult şi o evaluare iniţială. Alături de remedierea celorlalţi factori favorizanţi (dinţi lipsă, probleme ale felului în care muşcaţi, dinţi înghesuiţi etc.), medicul va înlătura tartrul printr-o procedura simplă denumita detartraj, care constă în curăţarea dinţilor cu un instrument de mână sau cu un instrument cu ultrasunete, care dislocă tartrul de pe dinţi.

Orice detartraj este urmat de o şedinţă de periaj profesional, cu o perie rotativă şi o pastă specială sau cu un aparat care sablează cu bicarbonat (Air Flow) suprafaţa dentară care elimină şi ultimele resturi şi lustruieşte dinţii, întărziind astfel viitoarele depuneri de tartru. Apoi, un detartraj complet se va efectua cu ocazia controlului stomatologic la fiecare şase luni. Trebuie curăţaţi toţi dinţii, indiferent dacă se văd sau nu urme de tartru cu ochiul liber.

La fel de important este să vă spălaţi pe dinţi în fiecare dimineaţă şi seară, dupa o metodă pe care v-o poate arăta stomatologul dumneavoastră. Este foarte important ca metoda de periaj să fie una corecta, deoarece prin mişcări greşite periajul poate deveni nu doar ineficient, ci chiar nociv.

În ceea ce priveşte pacienţii cu afecţiuni parodontale manifeste, este evident că ei trebuie să se adreseze foarte repede unui medic stomatolog, care va alege tratamentul adecvat.

Frica de injecţii, nu mai e o problemă – Vibraject

Cercetările arată că unul din patru pacienti au frică injecţii - şi pentru unul din zece, această teamă este atât de puternică încât acesta evită tratamentul stomatologic cu totul.

Vestea bună pentru stomatologi este că acum este posibil de a elimina complet durerea preparatelor injectabile prin utilizarea unui dispozitiv  simplu, fiabil şi nu foarte costisitor (relativ) numit Vibraject.

Vibraject, care se ataşează la o seringă convenţională dentară, a fost folosit cu succes în SUA pe parcursul a mai multor ani şi acum este disponibil în vânzare pe această parte a Atlanticului, prin Vibraject din Marea Britanie.

Cu un preţ de intrare de doar 299 lire sterline, Vibraject face accesibilă anestezia fară  durere la îndemâna fiecarui medic dentist din şi va elimina în cele din urmă una dintre cele mai mari obstacole în calea adoptării tratamentului stomatologic.

Aparatul lucrează pe baterii cu vibrator, iar prin clamele sale se ataşează seringii dentare. Când acul străpunge ţesutul, sunt  transmise 2 mesaje concomitent către creierul pacientului

1. Mesajul de vibrare

2. Mesajul dolor, ca urmare a înţepăturii acului

Primul mesaj ajunge la nivelul creierului mai rapid, posibil din cauza că este transmis prin intermediul unor fibre nervoase mai groase. Creierul nu poate face faţă a două mesaje venite concomitent, astfel durerea este suprapusă de mesajul vibratil.

Mai multe informaţii, http://www.vibraject.co.uk/

Gingivita de sarcină

O igienă corectă în timpul sarcinii poate diminua inflamaţia gingiilor, care oricum apare datorită modificărilor hormonale din organismul femeii. Dar sănătatea orală a mamei înseamnă sănătatea şi dezvoltarea armonioasa a viitorului copilul.

Gingivita de sarcină este o stare de inflamaţie a gingiilor datorită modificărilor hormonale din timpul sarcinii. Ţinută sub control şi observaţie de către medicul dentist se va diminua după naştere şi nu va evolua într-o formă agresivă de boală parodontală care să pună în pericol viaţa copilului.

Apare în unele cazuri (la a III-a lună de sarcină) şi poartă un caracter subacut sau acut;

Sarcina propriu-zis nu provoacă gingivita hipertrofică, dar poate influenţa prin modificările hormonale reacţia locală  a ţesututrilor parodontale la acţiuneea plăcii bacteriene

Manifestări clinice în gingivita de sarcină

• Hipertrofie şi sângerare gingivală;

• Gingia este netedă, de consistenţă moale, uşor se decolează de la suprafaţa dintelui;

• Mai frecvent hipertrofia este localizată la nivelul papilelor interdentare;

• Gingia este de culoare roşu-aprins, lucioasă până la roşu-violet;

• Gingia sângerează la cea mai mică atingere;

• Dureri apar numai odată cu alipirea infecţiei acute;

• Semnele clinice se accentuiază de la luna a II-III, atingând apogeul către luna a VIII şi decăzând către luna a IX de sarcină

Pe parcursul celor 9 luni se recomandă vizite regulate la stomatolog, alături de :

1) Igiena orală strictă, pentru a reduce cantitatea de placă bacteriană, prin periaj, flossing, apele de gură recomandat să nu conţină alcool.

2) Alimentaţie sănătoasă, fără exces de dulciuri.

3) Tratamentul cariilor existente.

4) Folosirea tacâmurilor proprii pentru a nu lua bacterii de la alte persoane

5) Folosirea gumei de mestecat.

Gingivita de sarcină poate evolua şi într-o formă de tumoră de sarcină, sau mai exact o papilă gingivală care creşte în dimensiuni. Tratamentul în timpul sarcinii este doar antiinflamator şi de igienizare, iar dacă după naştere nu se retrage, se va extirpa chirurgical.

Gingivita

 

 

Gingivita este una dintre cele mai frecvente probleme dentare. Afecţiunea este cazută de igiena orală precară. Principalul simptom al gingivitei este tumefierea şi înroşirea gingiilor. Netratată, boala poate provoca apariţia paradontitei, o afecţiune dentară extrem de serioasă.

 

Principalul simptom al gingivitei este tumefierea şi înroşirea gingiilor. Gingiile sângerează cu uşurinţă, în mod special, în timpul perierii dinţilor. Gingia îşi modifică, de asemenea, culoarea, de la roz până la roşu închis. Totodată, lezarea gingiilor se produce cu uşurinţă în momentul perierii dinţilor sau al mestecării alimentelor.

 

Gingivita se referă la inflamaţia gingiei, structură care înconjoară baza dinţilor. Cauza apariţiei gingivitei este placa dentară, un film lipicios şi incolor de bacterii care îmbracă dinţii. Odată solidificată, placa se transformă în tartru. Formarea plăcii dentare şi a tartrului poate să irite gingia. Acumularea acestora creează pungi de bacterii între gingii şi dinţi, ceea ce poate determina inflamarea şi sângerarea gingiilor. Gingivita este o modificare a culorii, texturii şi a conturului ţesutului gingival, parţial sau pe întreagă circumferinţă a dintelui. Primele semne sunt o modificare discretă a culorii şi o tendinţa de sângerare din interiorul şanţului gingival. Gingivita este o boală care afectează doar gingia, se întinde sub linia de inserţie a gingiei, afectând ţesuturile de suport ale dinţilor şi osul, cauzând, astfel, apariţia parodontopatiei. Gingivita se manifestă prin gingii roşi, inflamate, care sângerează cu uşurinţă la periaj. Gingivita apare, în cele mai multe cazuri, în timpul pubertăţii, revenind pe parcursul vieţii sub diferite grade de gravitate. Formele uşoare de boală sunt frecvente la adulţi. Cel mai des întâlnit factor este igiena orală precară.

 

Gingiile sănătoase au o consistenţă fermă şi o culoare roz-deschis. Dacă observaţi că gingiile sunt tumefiate, foarte sensibile la atingere, sângerează cu uşurinţă şi au culoarea roşu-închis, s-ar putea să suferiţi de gingivită. Deseori, oamenii observă pentru primă oară o schimbare la gingiile lor atunci când remarcă faptul că perii periuţei de dinţi devin roz după ce se spală pe dinţi, semn că gingiile sângerează sub presiunea periuţei. Dacă aveţi astfel de simptome, consultaţi stomatologul. Determinarea stării de sănătate gingiilor se va face măsurând adâncimea spaţiilor dintre dinţi şi şanţurile gingivale. Radiografiile dentare pot fi, de asemenea, de ajutor medicului stomatolog.

 

Gingivita este deseori lipsită de durere şi trece neobservată. Dacă nu este identificată, gingivita poate duce la parodontită, o boală mai gravă care afectează structurile se susţinere ale dinţilor şi duce la căderea acestora.

 

Primul pas în tratarea gingivitei este curăţărarea dinţilor, îndepărtatea plăcii dentare şi a tartrului. Această curăţare poate provoca dureri, în special în situaţia în care gingia este sensibilă. Procedura de curăţare este cunoscută sub numele de detartraj. Dinţii cu defecte de aliniere, plombele ieşite în relief sau lucrările dentare prost realizate, cum ar fi punţile şi coroanele, pot face dificilă îndepărtarea plăcii dentare. Dinţii pot fi îndreptaţi pentru a minimiza acumularea plăcii dentare, plombele pot fi înlocuite, iar lucrările dentare pot fi refaşonate.

 

Dacă îţi îngrijeşti bine dinţii periindu-i corect în fiecare zi, curăţându-i cu aţă dentară în mod regulat şi apelând frecvent la curăţarea profesională, şansele de a face gingivită scad foarte mult.

Fluoroza dentara

Fluoroza reprezinta o afectiune cu un grad inalt de morbiditate in multe tari ale
lumii: India, China, Canada, SUA, Norvegia

In Republica Moldova frecventa fluorozei la copiii de 6 ani din localitatile cu
continut sporit de fluor in apa potabila constituie 62,5%, la copiii de 12 ani – 79,8%, şi la copiii de 15 ani – 80,5%. In multe regiuni ale  Republicii Moldova concentratia fluorului in apa potabila depaseste considerabil limitele internaţionale admise (1 – 1,5 mg/l), atingind cifre de 14 mg/l. Cele mai afectate fiind Glodeni, Faleşti, Calaraşi, Nisporeni, Ungheni şi Straseni.

Dintii permanenti se formeaza in timpul copilariei sub gingie in osul maxilar si apar dupa ce “dintii de lapte” cad. Coroanele dintilor permanenti se dezvolta in intregime cam la varsta de opt ani. Exceptie face al treilea molar (maseaua de minte), care se va forma la varsta maturitatii. Coroana este prima parte a dintelului care se observa in gura.Consumand prea mult fluor in timpul “cresterii” dintilor, exista riscul formarii fluorozei. Aceasta afectiunea poate determina modificari de culoare (alb sau maro) sau pot aparea pete pe smaltul dintilor ori pe intreaga suparafata dentara. De asemenea, pot fi observate si mici modificari la suprafata dintilor. 

Fluoroza nu se dezvolta dupa ce dintii au crescut. Fluoroza reprezinta un neajuns cosmetic si nu o boala. De cele mai multe ori, aceasta are o forma usoara, incat doar medicul dentist o poate detecta. Fluoroza este prezenta adesea la copiii mici (sub sapte ani), care iau suplimente cu fluor si traiesc in zone cu apa fluorurata. Este prezenta si la copiii care inghit pasta de dinti.

Care sunt simptomele fluorozei? 
Dintii afectati cu fluoroza usoara nu au modificari sau schimbari vizibile, aceastea pot fi observate doar de specialist. Formele moderate de fluoroza se prezinta sub forme de linii albe, dungi sau pete, in timp ce fluoroza severa lasa dintii cu “gropi” si cu pete de culoare maro, gri sau negru. In plus, smaltul dintilor pot avea o forma neobisnuita.

Cum pot preveni fluoroza? 
Daca copilul este mai mic de sase ani, puneti doar putina pasta (cam de marimea unui bob de mazare) pe periuta. Supravegheati-l in timp ce se spala si apoi incurajati-l sa scuipe dupa periaj. Evitati pasta de dinti cu arome, deoarece este posibil ca micutul sa o inghita. Nu lasati produsele cu fluor (pasta de dinti si apa de gura) la indemana copiilor.  Se recomanda a se verifica continutul apei.
Daca semnalati ca copilul are nevoie de fluor, consultati medicul stomatolog.

Ce tratamente exista impotriva fluorozei? 
Fluoroza afecteaza numai aspectul estetic al dintilor si nu produce carii. De aceea, tratamentul impotriva fluorozei consta in mascarea petelor. De obicei, fluoroza usoara nu are nevoie de tratament. Exista si cazuri in care fluoroza apare numai pe dintii din spate si nu pot fi vizibile. Atunci cand fluoroza este vizibila se pot trata prin albire sau prin alte proceduri. Fluoroza severa implica acoperirea dintilor prin lipirea coroanelor sau a fatetelor.

Daca semnalati astfel de cazuri, adresati-va medicului stomatolog.

Noaptea, dinţii sunt mult mai expuşi acţiunii bacteriilor

Ce anume duce la aparitia cariilor? Cum putem lupta impotriva acestora? Foarte putine persoane stiu ca saliva joaca un rol important in prevenirea aparitiei cariilor. Iar noaptea, cind fluxul salivar scade, dintii nostri sint mult mai expusi actiunii bacteriilor. Tocmai de aceea, este foarte important sa ne spalam pe dinti inainte culcare.

In cavitatea bucala se gaseste cel putin una din 500 de specii de microorganisme care formeaza placa dentara.

Cariile se formeaza prin actiunea acizilor produsi de bacteriile cariogene (Streptococcus mutans) asupra structurilor dintelui. Aceste bacterii folosesc in metabolismul lor glucide pe care le transforma in acizi cu rol demineralizant. Cariile in faza initiala se manifesta prin pete albe, reversibile. Enzimele produse de aceste bacterii distrug matricea organica demineralizata, astfel ca in stadiile avansate ale bolii carioase apar distrugeri ale smaltului si apoi ale dentinei, formindu-se cariile cavitare

 

Spalati-va pe dinti inainte de culcare

Foarte putini stiu faptul ca un rol important in prevenirea aparitiei cariilor il detine saliva. Oricit ar parea de inutila, saliva indeplineste o sumedenie de functii: protectoare, de tampon, antimicrobiana, lubrifianta, gustativa, digestiva, excretoare, de echilibrare a apei si este rezervor de ioni.

In timpul zilei, fluxul salivar este de 500 ml, respectiv 1-2 ml/min stimulat si 0,3-0,5 ml/min nestimulat. Noaptea, fluxul salivar scade la numai 40 ml (< 0,09 ml/min), dintii nostri fiind astfel mult mai expusi actiunii bacteriilor.

Printre factorii care influenteaza fluxul salivar se numara gradul de hidratare, ritmul zilnic, stimulii gustativi si olfactivi, stimulii mecanici (mestecatul), medicamentele (antiaritmice, antihipertensive, antidepresive, sedative, tranchilizante).

In timpul somnului, in cavitatea bucala se reduce semnificativ fluxul salivar, se mareste numarul de bacterii producatoare de acizi, crescind astfel riscul aparitiei cariilor, se incubeaza mai rapid bacteria anaeroba, care cauzeaza inflamatia gingiilor si aparitia bolilor parodontale, precum si respiratia neplacuta.

Cu alte cuvinte, daca nu ne spalam pe dinti inainte de culcare, pe timpul noptii cavitatea noastra bucala este in primejdie, pentru ca resturile de mincare, placa bacteriana si nivelul scazut al fluxului salivar creeaza un mediu optim pentru formarea cariilor.

Cum ne protejam dintii si gingiile de atacul bacterian nocturn

Ingrijirea corespunzatoare a dintilor si a gingiilor seara presupune:

•  Curatarea corespunzatoare si atenta a dintilor printr-un  periaj corect efectuat, cu o pasta de dinti eficienta; pentru rezultate maxime, periajul dentar trebuie realizat chiar inainte de culcare.

• Periajul corect se efectueaza dinspre gingii spre dinti – asadar, de sus in jos, pentru dintii superiori, si de jos in sus, pentru dintii inferiori.

• Clatirea cu o apa de gura cu efect antiseptic;

• Procedind astfel, reducem amplitudinea si efectele adverse ale proceselor negative care au loc in cavitatea bucala pe timpul noptii.

Cum actioneaza pasta de dinti

Noaptea, agentii activi au o actiune prelungita, fiind eliminati mai lent. Iar pasta de dinti ramine cel mai eficient agent in igiena cavitatii bucale. Prin periajul dentar indepartam placa bacteriana de pe suprafata dintilor. Dintre ingredientele care nu trebuie sa lipseasca dintr-o pasta de dinti fac parte agentii abrazivi, fluorurile, compusii antibacterieni (precum Triclosan), agentii anti-tartru (cum ar fi pirofosfatii), compusi care influenteaza metabolismul cavitatii bucale si, nu in ultimul rind, vitaminele

• Agentii abrazivi curata cavitatea bucala si indeparteaza eficient atit resturile de mincare, cit si placa bacteriana depusa pe dinti.

• Fluorurile previn aparitia microfisurilor diminuind demineralizarea smaltului dintilor, stimuleaza asimilarea substantelor minerale – calciu, fosfati si fluoruri – in smaltul dintilor si asigura protectie minerala naturala a smaltului dintilor.

• Compusii antibacterieni – cum este, de pilda, Triclosan – reduc actiunea bacteriilor anaerobe, previn afectiunile  parodontale si combat respiratia neplacuta. Triclosanul are atit o actiune antibacteriana indelungata, cit si actiune anti-inflamatoare.

• Agentii anti-tartru (pirofosfatii) stopeaza procesul de calcifiere a placii dentare si protejeaza impotriva acumularii si depunerii de tartru. In acelasi timp, constituie o sursa de provitamina B5 si de vitamina E,  care sint benefice membranelor mucoase ale cavitatii bucale si au actiune antioxidanta, contribuind la refacerea corespunzatoare a tesuturilor.

Antibioticele pateaza dantura copiilor

Copiii sub un an carora li se administreaza amoxicilina pot avea mai tirziu dintii patati, arata un studiu recent aparut in revista Americana de Medicina Pediatrica. In plus, antibioticele mai prezinta un risc major: din cauza lor, copiii devin alergici.

Utilizarea amoxicilinei la bebelusii de 3 pina la 6 luni dubleaza riscul de a dezvolta mai tirziu fluoroza la nivelul incisivilor. Fluoroza inseamna aparitia unor pete de culoare alb-galbuie pe smaltul dintilor. Problema este ca petele respective sint ireversibile.

Liang Hong de la Universitatea din Iowa a monitorizat 579 de copii de la nastere pina la doi ani si jumatate. Din trei in trei luni, cercetatorul american le-a trimis parintilor un chestionar privind administrarea de amoxicilina si aportul de fluor.

Amoxicilina este un antibiotic din aceeasi familie ca si penicilina. Mai puternica decit penicilina simpla, amoxicilina este deseori utilizata in cazul copiilor pentru a trata infectiile bacteriene specifice. Otitele, de exemplu, sint infectii extrem de frecvente la bebelusi.

Liang Hong a ajuns la concluzia ca 24% dintre copiii observati au dezvoltat fluoroza. Astfel, administrarea de amoxicilina intre 3 si 6 luni a dublat riscul de fluoroza.

Alta concluzie importanta: 91% dintre copiii participanti la studiu au primit cel putin o data acest antibiotic. Asta confirma ingrijorarea specialistilor, care atentioneaza parintii cu privire la riscurile abuzului de antibiotice in copilarie.

In ciuda avertismentelor insa, numarul copiilor tratati astfel este in crestere.”In urma rezultatelor studiului, este necesar sa constientizam ca antibioticele trebuie utilizate cu prudenta, mai ales in cazul copiilor”, a concluzionat Liang Hong.

In plus, administrarea de antibiotice trebuie luata in calcul inainte de prescrierea tabletelor cu fluor la copii. Fluoroza dentara este provocata de aportul excesiv si prelungit de fluor. Principalele surse de fluor sint alimentele (exista si sare fluorurata), apa, medicamentele (comprimate, picaturi), pasta de dinti.

Pentru a nu se ajunge la excese, medicii pediatri recomanda evaluarea aportului de fluor la copii pina la 12 ani (sfirsitul perioadei de mineralizare a dintilor) inainte de a prescrie comprimate cu fluor. In scopul prevenirii cariilor, cantitatea optima de fluor nu trebuie sa depaseasca 1 miligram pe zi.

Cele 7 semne ale unei danturi sanatoase:

1. Fara carii dentare

2. Fara carii ale radacinilor expuse

3. Fara tartru

4. Fara pete pe dinti

5. Lipsa placii bacteriene

6. Lipsa afectiunilor gingivale

7. Respiratie proaspata