Feeds:
Articole
Comentarii

61720061

 

Discutăm, despre pastele de dinți. Toate pastele pot fi împărțite în patru categorii.

  1. În componența cărora sunt substanțe abrazive – mici particule care ajută la curățirea dinților
  2. În componența cărora sunt fermenți chimici, cu rol de a descompune depunerile dentare.
  3. Paste dentare pentru albire. Utilizarea ei ajută la albirea dentară. Nu e atât de puternic efectul, dar vizibil oricum
  4. Paste dentare terapeutice, pentru dinți sensibili, pentru afecțiuni gingivale.

Alegând o oarecare pastă din aceste 4 grupe, trebuie să ne conducem de cinci principii.

  • Pasta dentară trebuie să posede un gust plăcut.
  • Să întărească dinții
  • Să nu vă provoace alergie
  • Să fie ușoară și comodă de utilizat
  • Și cel mai important – sigură

Dacă cu primele puncte e destul de clar, uite cu ultimul punct trebuie să fiți foarte precauți. Recomand să alegeți paste, să le procurați de la producători siguri, mai ales când alegeți o pastă cu conținut abraziv. Mulți, nici nu indică pe cutie dimensiunile particulelor abrazive. Nu dau nume, dar sunt.

Unele paste de albire conțin un procent mare de conținut prea mare de particule abrazive, pentru a înlătura mai eficace depunerile dentare. Dar, din cauza acestor particole în exces, și dimensiuni prea mari, suferă și smalțul dentar. Mai ales, dacă e utilizată zilnic. Dacă suferiți de sensibilitate dentară mărită – evitați aceste paste. În acest caz, e indicată o pastă terapeutică.

Alte paste de albire, foarte populare, conțin dioxid de titan. Această substană formează pe suprafața dintelui o pelicolă, care pentru o periadă scurtă de timp face dinții ușor mai albi. Deasemenea, pastele de albire pot conține în componeța lor peroxid de carbamidă sau alt peroxid (de hidrogen) într-o cantitate mică – care nu va permite să vă faceți rău. Din cauza că conțin un procent mic de substanță activă. De aceea, nu sunt atât de eficace în ceea ce ține de formarea unui zâmbet alb.

Din pastele cu rol de fortificare a danturii – sunt pastele ce conțin calciu și fluor. Primul, calciul, este o substanță de care dinții au nevoie permanent. Dar, cu fluorul – trebuie să fim foarte atenți. Folosiți aceste paste pe rând. Copiilor, pastele cu fluor sunt indicate în concentrații mici, de aceea majoritatea pastelor pentru copii conțin fluor. Dacă, insă, pe suprafața dințior observați pete mici, albe – așa pastă pentru el e contraindicată. Deasemenea, nu e prea bine să înghițiți așa gen de pastă.

Alergia poate fi provocată de substanțele componente a pastei. Uneori, cauza e laurilsulfatul de sodiu ce se conține în pastă. În așa caz, se renunță la această pastă, și se trece la alta.

Trebuie de reținut că pasta de dinți este doar una din componentele ingienei dentare proprii, și nu trebuie de bazat doar pe ea. Nu trebuie doar să o aplici pe dinți în speranța că uite, ea va face restul. Peria de dinți, apa de gură, flosa și dușurile bucale sunt esențiale în igiena bucală, și o sănătate orală ideală.

Anunțuri

Fumatul și dinții.

22089390_807988242713507_8546670748173318845_n

 

Haideți să discutăm despre influența țigărilor asupra cavitații bucale. N-o să discut despre componența chimică (care cuprinde peste 4000 de substanțe) care duc la modificarea mucoasei bucale, inclusive către maladii oncologice. Desi, poate ar fi trebui să o fac, poate într-o altă postare. Vreau să discut despre alimentarea cu sânge. Probabil țineți minte încă din biologie, că organismul crește datorita celulelor sanguine. Prin intermediul lor se petrecere nutriția și tot ele raspund de imunitate, datorita celulelor imune. Acum, să ne gândim la acel fapt, că fiecare țigară, fumul ei afectează vasele sanguine, împiedică alimentarea mucoasei cu sânge, astfel scade capacitatea mucoasei de a crește sau regenera și rezistența față de o infecție.
Să luam un exemplu. În organism sunt bacterii care provoaca procesul de pierdere a osului. Pentru ca osul să înceapă a dispărea (pe lângă procesul fiziologic, fiecare pierdem in mod natural dupa 20 ani cca 0.2-0.3 mm os anual), aceste bacterii trebuie să se adune într-un grup mare. Cu o imunitate bună, e cam greu pentru ele acest lucru. Acum, să ne imaginăm că fumați. Imunitatea locală e scăzută, bacteriile sunt ca acasă. Și atunci, spunem buna ziua paradontitei. Sau un alt exemplu, purtați brackete și fumați. În timpul mișcării dintele lasă în urma sa, un spațiu de os, care urmează să se formeze. Pentru că alimentarea cu sânge e slabă, el nu va crește în totalitate. La final, poate apărea mobilitatea și recidiva la problemele ortodontice. Foarte tare se observa influența țigărilor și a fumului său, în timpul tratamentelor plastice. Țesuturile foarte greu se cicatrizează, iar transplantele (țesutul) pur și simplu nu se integrează, chiar se pot necrotiza, apare un miros fetid din gură.
Teribil, nu? Să fumezi sau nu, e alegerea fiecărui. Cel mai bine să faci o alegere corectă. Dacă în schimbul primei țigări, ți-ar fi propus cineva să-ți tăi un picior sau să înlături un plămân, puțini cred că ar fi fost de acord. Nu ?

Gingivita de sarcină

O igienă corectă în timpul sarcinii poate diminua inflamaţia gingiilor, care oricum apare datorită modificărilor hormonale din organismul femeii. Dar sănătatea orală a mamei înseamnă sănătatea şi dezvoltarea armonioasa a viitorului copilul.

Gingivita de sarcină este o stare de inflamaţie a gingiilor datorită modificărilor hormonale din timpul sarcinii. Ţinută sub control şi observaţie de către medicul dentist se va diminua după naştere şi nu va evolua într-o formă agresivă de boală parodontală care să pună în pericol viaţa copilului.

Apare în unele cazuri (la a III-a lună de sarcină) şi poartă un caracter subacut sau acut;

Sarcina propriu-zis nu provoacă gingivita hipertrofică, dar poate influenţa prin modificările hormonale reacţia locală  a ţesututrilor parodontale la acţiuneea plăcii bacteriene
Manifestări clinice în gingivita de sarcină
  • Hipertrofie şi sângerare gingivală;
  • Gingia este netedă, de consistenţă moale, uşor se decolează de la suprafaţa dintelui;
  • Mai frecvent hipertrofia este localizată la nivelul papilelor interdentare;
  • Gingia este de culoare roşu-aprins, lucioasă până la roşu-violet;
  • Gingia sângerează la cea mai mică atingere;
  • Dureri apar numai odată cu alipirea infecţiei acute;
  • Semnele clinice se accentuiază de la luna a II-III, atingând apogeul către luna a VIII şi decăzând către luna a IX de sarcină

Pe parcursul celor 9 luni se recomandă vizite regulate la stomatolog, alături de :

1) Igiena orală strictă, pentru a reduce cantitatea de placă bacteriană, prin periaj, flossing, apele de gură recomandat să nu conţină alcool.

2) Alimentaţie sănătoasă, fără exces de dulciuri.

3) Tratamentul cariilor existente.

4) Folosirea tacâmurilor proprii pentru a nu lua bacterii de la alte persoane

5) Folosirea gumei de mestecat.

Gingivita de sarcină poate evolua şi într-o formă de tumoră de sarcină, sau mai exact o papilă gingivală care creşte în dimensiuni. Tratamentul în timpul sarcinii este doar antiinflamator şi de igienizare, iar dacă după naştere nu se retrage, se va extirpa chirurgical.

Ce anume duce la aparitia cariilor? Cum putem lupta impotriva acestora? Foarte putine persoane stiu ca saliva joaca un rol important in prevenirea aparitiei cariilor. Iar noaptea, cind fluxul salivar scade, dintii nostri sint mult mai expusi actiunii bacteriilor. Tocmai de aceea, este foarte important sa ne spalam pe dinti inainte culcare.

In cavitatea bucala se gaseste cel putin una din 500 de specii de microorganisme care formeaza placa dentara.

Cariile se formeaza prin actiunea acizilor produsi de bacteriile cariogene (Streptococcus mutans) asupra structurilor dintelui. Aceste bacterii folosesc in metabolismul lor glucide pe care le transforma in acizi cu rol demineralizant. Cariile in faza initiala se manifesta prin pete albe, reversibile. Enzimele produse de aceste bacterii distrug matricea organica demineralizata, astfel ca in stadiile avansate ale bolii carioase apar distrugeri ale smaltului si apoi ale dentinei, formindu-se cariile cavitare

 

Spalati-va pe dinti inainte de culcare

Foarte putini stiu faptul ca un rol important in prevenirea aparitiei cariilor il detine saliva. Oricit ar parea de inutila, saliva indeplineste o sumedenie de functii: protectoare, de tampon, antimicrobiana, lubrifianta, gustativa, digestiva, excretoare, de echilibrare a apei si este rezervor de ioni.

In timpul zilei, fluxul salivar este de 500 ml, respectiv 1-2 ml/min stimulat si 0,3-0,5 ml/min nestimulat. Noaptea, fluxul salivar scade la numai 40 ml (< 0,09 ml/min), dintii nostri fiind astfel mult mai expusi actiunii bacteriilor.

Printre factorii care influenteaza fluxul salivar se numara gradul de hidratare, ritmul zilnic, stimulii gustativi si olfactivi, stimulii mecanici (mestecatul), medicamentele (antiaritmice, antihipertensive, antidepresive, sedative, tranchilizante).

In timpul somnului, in cavitatea bucala se reduce semnificativ fluxul salivar, se mareste numarul de bacterii producatoare de acizi, crescind astfel riscul aparitiei cariilor, se incubeaza mai rapid bacteria anaeroba, care cauzeaza inflamatia gingiilor si aparitia bolilor parodontale, precum si respiratia neplacuta.

Cu alte cuvinte, daca nu ne spalam pe dinti inainte de culcare, pe timpul noptii cavitatea noastra bucala este in primejdie, pentru ca resturile de mincare, placa bacteriana si nivelul scazut al fluxului salivar creeaza un mediu optim pentru formarea cariilor.

Cum ne protejam dintii si gingiile de atacul bacterian nocturn

Ingrijirea corespunzatoare a dintilor si a gingiilor seara presupune:

  •  Curatarea corespunzatoare si atenta a dintilor printr-un  periaj corect efectuat, cu o pasta de dinti eficienta; pentru rezultate maxime, periajul dentar trebuie realizat chiar inainte de culcare.
  • Periajul corect se efectueaza dinspre gingii spre dinti – asadar, de sus in jos, pentru dintii superiori, si de jos in sus, pentru dintii inferiori.
  • Clatirea cu o apa de gura cu efect antiseptic;
  • Procedind astfel, reducem amplitudinea si efectele adverse ale proceselor negative care au loc in cavitatea bucala pe timpul noptii.

Cum actioneaza pasta de dinti

Noaptea, agentii activi au o actiune prelungita, fiind eliminati mai lent. Iar pasta de dinti ramine cel mai eficient agent in igiena cavitatii bucale. Prin periajul dentar indepartam placa bacteriana de pe suprafata dintilor. Dintre ingredientele care nu trebuie sa lipseasca dintr-o pasta de dinti fac parte agentii abrazivi, fluorurile, compusii antibacterieni (precum Triclosan), agentii anti-tartru (cum ar fi pirofosfatii), compusi care influenteaza metabolismul cavitatii bucale si, nu in ultimul rind, vitaminele

  • Agentii abrazivi curata cavitatea bucala si indeparteaza eficient atit resturile de mincare, cit si placa bacteriana depusa pe dinti.
  • Fluorurile previn aparitia microfisurilor diminuind demineralizarea smaltului dintilor, stimuleaza asimilarea substantelor minerale – calciu, fosfati si fluoruri – in smaltul dintilor si asigura protectie minerala naturala a smaltului dintilor.
  • Compusii antibacterieni – cum este, de pilda, Triclosan – reduc actiunea bacteriilor anaerobe, previn afectiunile  parodontale si combat respiratia neplacuta. Triclosanul are atit o actiune antibacteriana indelungata, cit si actiune anti-inflamatoare.
  • Agentii anti-tartru (pirofosfatii) stopeaza procesul de calcifiere a placii dentare si protejeaza impotriva acumularii si depunerii de tartru. In acelasi timp, constituie o sursa de provitamina B5 si de vitamina E,  care sint benefice membranelor mucoase ale cavitatii bucale si au actiune antioxidanta, contribuind la refacerea corespunzatoare a tesuturilor.

 

Cele 7 semne ale unei danturi sanatoase:

1. Fara carii dentare

2. Fara carii ale radacinilor expuse

3. Fara tartru

4. Fara pete pe dinti

5. Lipsa placii bacteriene

6. Lipsa afectiunilor gingivale

7. Respiratie proaspata

Măseaua de minte

Măseaua de minte este ultimul dinte apărut – al treilea molar, ce erupe între 17 şi 25 de ani. Dar, poate erupe şi după 50 de ani. Tocmai de aceea se spune că molarii de minte apar odată cu maturizarea deplină. Aceste măsele reprezintă dovada alimentaţiei dure a strămoşilor şi totodată o problemă pentru omul modern, care are maxilarul mai mic. În cazul în care arcada nu este suficient de încăpătoare, aceşti molari erup în poziţii incorecte sau rămân impactaţi în maxilar, producând înghesuirea celorlalţi dinţi şi alte probleme stomatologice.

Simptomele molarilor impactaţi
– Gingie înroşită sau inflamată în jurul măselei impactate;
– Dureri de maxilar sau de cap prelungite;
– Umflarea maxilarului;
– Respiraţie urăt mirositoare;
– Gust neplăcut la muşcare;
– Schimbarea poziţiei, culorii sau sensibilităţii dinţilor;

Complicaţiile molarilor impactaţi

– Boli gingivale – Bacteriile şi resturile alimentare pot rămâne blocate sub gingia ce creşte peste măseaua de minte, producând infecţii.

Înghesuirea dinţilor – Măseaua de minte poate împinge ceilalţi dinţi, vătămându-i sau mutându-le locul.

– Carii – Fiind un loc greu de accesat, molarii de minte sunt greu de curăţat corespunzător, fiind predispuşi la formarea cariilor.

– Chisturi – Coroana măselei de minte se dezvoltă într-un sac; dacă acesta rămâne în maxilar, se poate umple cu lichid, formându-se apoi un chist care afectează maxilarul, dinţii şi nervii.

Situaţia molarilor de minte se poate observa foarte uşor pe radiografia dentară. Astfel medicul va afla dacă aveţi molari impactaţi, dacă este necesară operaţia de extracţie a acestora, sau dacă măselele erupte deja pun probleme şi necesită sa fie extrase. De obicei este mai bine ca extracţia să aiba loc la o vârstă cât mai mică, până a se se ancora rădacinile molarilor în maxilar.

Când este recomandată extracţia molarilor de minte?

– Dacă arcada nu este suficient de mare pentru a permite eruperea molarilor într-un aliniament util mestecării şi zdrobirii alimentelor.

– Atunci când măselele erup doar parţial. În acest caz bacteriile pot pătrunde în jurul dintelui, producând infecţii. Dinţii erupţi parţial sunt mai predispuşi formării cariilor şi dezvoltării bolilor gingivale, fiind greu accesibili pentru periuţa de dinţi.

– Dacă molarii nu sunt aliniaţi corect, înghesuie ceilalţi dinţi sau nervii. Dacă măseaua de minte se sprijină pe următorul molar, îl face pe acesta mai vulnerabil la carii şi formarea tartrului.

– Se recomandă extracţia pentru a reduce riscul formării chisturilor şi a tumorilor.

– Câteodată este recomandată extracţia molarilor de minte înainte de montarea unui aparat ortodontic pentru îndreptarea dinţilor.

Îndepărtarea molarilor de minte depinde de poziţia acestora. O măsea eruptă complet este extrasă la fel ca orice dinte, însă dacă măseaua se află sub gingie, în maxilar, este nevoie de o operaţie chirurgicală. Deseori dintele este extras bucată cu bucată, pentru a reduce cantitatea de os pierdută. Dacă extracţia este mai complicată, aceasta se efectuează într-un spital sau poate fi necesară anestezia totala.

Operaţia de extractie a molarului de minte

Operaţia de extracţie va fi efectuată de către un specialist în chirurgie maxilofacială. Se începe cu anestezia locala, administrată sub formă injectabilă. Apoi medicul face o incizie pe gingie pentru a expune măseaua şi maxilarul. Dacă dintele impactat este erupt parţial, acesta se extrage cu forcepsul, însă dacă este impactat total in maxilar, se taie în bucăţele, care se scot pe rând. În cele din urmă se suturează operaţia şi se plasează comprese pentru controlarea sângerării.

Recuperarea dupa extracţie 

După operaţie este posibil să simţiţi discomfort, sau chiar durere, mai ales după ce trece efectul anesteziei. Umflarea se poate ameliora cu comprese reci, iar pentru durere medicul vă poate prescrie analgezice.

În primele 24 de ore trebuie să aveţi grijă să nu mestecaţi alimente pe partea pe care a avut loc extracţia şi să evitaţi băuturile fierbinţi, alcoolul şi alimentele tari. A doua zi puteţi clăti gura cu apă cu sare (o linguriţă la o cană cu apă călduţă) şi evitaţi în continuare alimentele tari. După aproximativ o săptămână se vor îndepărta suturile.

Vindecarea completă are loc abia după câteva săptămâni sau chiar luni, însă de obicei după două săptămâni de la operaţie lucrurile revin la un normal comfortabil.

Periuţa de dinţi electrică a devenit din ce în ce mai populară în ultimii ani, unele persoane susţinând că oferă o ingrijire mai buna decât cea manuală. Însă şi periuţa manuală iţi poate curăţa dinţii cum trebuie, dacă ştii să o foloseşti corect

Majoritatea problemelor cavităţii orale sunt cauzate de placa bacteriană, care se poate diminua, elimina sau preveni printr-un periaj dentar corect. În afară de vizitele la medicul stomatolog este importantă îngrijirea zilnică a dinţilor.

Periajul zilnic, cel puţin de 2 ori pe zi, pe toată suprăfaţa dintelui şi folosirea aţei dentare sunt esenţiale. Astfel evităm depunerea bacteriilor pe dinţi şi formarea tartrului. Medicii stomatologi recomandă o periuţă de dinţi “moale” pentru a nu afecta gingiile. Deşi placa bacteriană are o compoziţie moale este nevoie de un periaj efectuat corect pentru a o îndepărta.

De ce sa folosesc periuta de dinti electrica?

  •  oferă un periaj mai eficient decât cea clasică, indiferent de timpul de periaj
  • poate acoperi suprafeţe dentare mai mari decât periuţele clasice
  • nu necesită îndemânare deosebită
  • îndepărtează mai multă placă bacteriană decât o periuţă de dinţi clasică
  • este eficientă împotriva bolilor parodontale
  • reduce petele dentare
  • îmbunătăţeşte sănătatea gingivală
  • suprafaţa limbii, care are bacterii dăunătoare dinţilor tăi, poate fi curăţată cu o periuţă electrică
  • este recomandată persoanelor cu aparat ortodontic, în vârstă sau cu handicap
  • reduce inflamaţiile gingivale
  • sunt de diferite tipuri, forme şi culori, adaptate fiecărui membru al familiei
  • motiveaza o persoană să-şi cureţe dinţii într-un mod mai eficient decât cea manuală
  • o periuţa de dinţi electrică poate funcţiona între 7.000 şi 30.000 de rotaţii pe minut
  • există periuţe electrice care produc unde sonice care contribuie la acţionarea eficientă în îndepărtarea plăcii dentare, asigurând un periaj dentar perfect
  • sunt mai uşor de utilizat şi se recomandă atât copiilor cât şi adulţilor

De ce să folosesc periuţa de dinţi manuală?

Această periuţă a fost utilizată mult mai mulţi ani comparativ cu cea electrică şi deja este o garanţie că poate curăţa dinţii adecvat.

  •  nu este scumpă, este uşor de găsit la orice magazin şi este periuţa pe care o recomandă cei mai mulţi dintre medicii stomatologi. Periuţa electrică este pur şi simplu mult prea scumpă pentru unele persoane.
  • este mai uşor de transportat atunci când pleci în vacanţă astfel că reduce tentaţia de a abandona o parte din igiena dentară pe parcurcul concediului. Periuţa electrică este mai voluminoasă şi de aceea este mai incomodă.
  • exercită o presiune mai mică asupra dinţilor şi gingiilor, spre deosebire de cea electrică. Vei simţi asta dacă vei face o probă. Iar, prea multa presiune poate afecta smalţul dinţilor, putând duce la durere, sensibilitate şi chiar un risc mai mare de cădere a dinţilor.
  • este mai potrivitî pentru copii. Chiar şi cei mici o pot folosi eficient şi în siguranţă, după ce au fost învăţati cum să facă acest lucru.

Care periuţă de dinţi este mai bună?

În ceea ce priveşte eficienţa uneia sau alteia, părerile sunt împărţite. Diverse studii din domeniu au demonstrat că periuţele electrice sunt superioare celor convenţionale şi viceversa. În cele din urmă arbitrul suntem noi, decizia legată de eficienţa şi utilitatea unei periuţe de dinţi sau alteia, ne aparţine.  Ceea ce e bine de ştiut este că nici periuţa de dinţi clasică şi nici cea electrică nu afectează plombele, smalţul  sau coroanele dentare. Cel mai important, e să menţinem o igienă orală corespunzătoare, pentru a reduce riscurile apariţiilor maladiilor dentare şi paradontale.

pasta-periuta-dinti-copii

Un periaj corect şi eficient al dinţilor depinde într-o mare măsură de o periuţă adecvată şi potrivită pentru copil. Dacă alegi o periuţă prea mare, care are perii foarte duri sau este inconfortabil de folosit pentru el, toaleta dinţilor va fi incompletă şi există riscul apariţiei rapide a cariilor.

Nu alege periuţa de dinţi a copilului doar pe baza faptului că este frumos colorată, este drăgălaşă sau că ai vazut tu o reclamă în care era lăudată ori că a ţinut mortiş copilul să o iei pe aceea. Important este să mergi pe criterii de selecţie care să susţină sănătatea gingiilor şi a dinţilor şi să facă periajul mai faciil pentru micuţul tau:

  • periuţa trebuie să fie de dimensiuni mici, pentru că acest lucru va facilita mişcările corecte ale periajului;
  • multe firme producătoare au scos deja pe piaţă periuţe destinate diverselor grupe de vârstă la copii;  o să găseşti modele pentru vârsta de 1-2 ani, de 2-4 ani şi aşa mai departe;
  • perii trebuie să fie moi şi flexibili; dacă perişorii sunt duri, micuţul îşi poate răni gingiile;
  • alege o periuţă care să aibă capul rotund, pentru că astfel ajunge mai uşor în toate colţurile gurii;
  • este de preferat ca mânerul să fie din cauciuc moale şi plastic pentru că facilitează aderenţa mânuţei copilului la ea;
  • periuţa trebuie înlocuită la fiecare 3 luni sau chiar mai devreme dacă se deteriorează;
  • atunci când eşti la magazin, lasă-l pe copil să aleagă modelul de periuţă preferat (eventual cu personajul preferat pe ea, colorată într-un anumit fel etc.), dar punându-i la dispoziţie mai multe modele care întrunesc condiţiile de siguranţă şi eficienţă;
  • există pe piaţă şi o gamă de periuţe de dinţi electrice pentru copii, dar specialiştii susţin că este mai bine să il înveţi pe copil cum să foloseasca manual mişcările de periere a dinţilor pentru că le va fi mai de folos la maturitate; în plus ea poate agresa gingiile micuţilor dacă viteza este prea mare şi în plus, face şi zgomot care poate să nu fie pe placul lor;
  • începând cu vârsta de 6 ani se poate adopta o periuţă normala de dinţi în igiena orală a copiilor;
  • periuţa de dinţi trebuie spălată bine după fiecare folosire şi nu este obligatoriu să fie umezită atunci când se pune pasta de dinţi pe ea;
  • învaţă copilul că nu trebuie să îşi împrumute periuţa de dinţi cu nimeni, nici măcar cu fraţiorul lui.

Când începe periajul dinţilor la copii?

Este recomandat să începi periajul dinţilor copilului încă de la erupţia primului, adica în jur de 5-6 luni. Până atunci poţi curăţa blând gingiile. Apoi, de pe la 2 anişori încolo poţi începe antrenamentul cu el pentru a-l ajuta să deprindă singur tehnica spălatului pe dinţi. Pe la 4 ani copiii ar trebui să fie capabili să se spele singuri pe dinţi.