Gingivita de sarcină

O igienă corectă în timpul sarcinii poate diminua inflamaţia gingiilor, care oricum apare datorită modificărilor hormonale din organismul femeii. Dar sănătatea orală a mamei înseamnă sănătatea şi dezvoltarea armonioasa a viitorului copilul.

Gingivita de sarcină este o stare de inflamaţie a gingiilor datorită modificărilor hormonale din timpul sarcinii. Ţinută sub control şi observaţie de către medicul dentist se va diminua după naştere şi nu va evolua într-o formă agresivă de boală parodontală care să pună în pericol viaţa copilului.

Apare în unele cazuri (la a III-a lună de sarcină) şi poartă un caracter subacut sau acut;

Sarcina propriu-zis nu provoacă gingivita hipertrofică, dar poate influenţa prin modificările hormonale reacţia locală  a ţesututrilor parodontale la acţiuneea plăcii bacteriene

Manifestări clinice în gingivita de sarcină

• Hipertrofie şi sângerare gingivală;

• Gingia este netedă, de consistenţă moale, uşor se decolează de la suprafaţa dintelui;

• Mai frecvent hipertrofia este localizată la nivelul papilelor interdentare;

• Gingia este de culoare roşu-aprins, lucioasă până la roşu-violet;

• Gingia sângerează la cea mai mică atingere;

• Dureri apar numai odată cu alipirea infecţiei acute;

• Semnele clinice se accentuiază de la luna a II-III, atingând apogeul către luna a VIII şi decăzând către luna a IX de sarcină

Pe parcursul celor 9 luni se recomandă vizite regulate la stomatolog, alături de :

1) Igiena orală strictă, pentru a reduce cantitatea de placă bacteriană, prin periaj, flossing, apele de gură recomandat să nu conţină alcool.

2) Alimentaţie sănătoasă, fără exces de dulciuri.

3) Tratamentul cariilor existente.

4) Folosirea tacâmurilor proprii pentru a nu lua bacterii de la alte persoane

5) Folosirea gumei de mestecat.

Gingivita de sarcină poate evolua şi într-o formă de tumoră de sarcină, sau mai exact o papilă gingivală care creşte în dimensiuni. Tratamentul în timpul sarcinii este doar antiinflamator şi de igienizare, iar dacă după naştere nu se retrage, se va extirpa chirurgical.

Frica de dentist. Cum scăpăm de ea ?

 

Mulţi dintre noi încercăm din răsputeri să evităm o vizită la medicul stomatolog chiar dacă durerea pe care o simţim devine insuportabilă, pentru că frica de dentist, o „boală” de care suferă poate prea multa lume, ne face să recurgem la oricare alte soluţii în afară de cea mai sigură şi cea mai indicată totodată.

În primul rând voi spune că „nu eşti singur!”.  Sunt mii de oameni în lume care împărtăşesc anxietatea, frica sau fobia de a merge la dentist. Ştim cu toţii cât de rău este acest sentiment. Pacienţii cu anxietate faţă de dentist, manifestă unul sau mai multe din aceste simptome:

• Respiraţie accelerată
• Ameţeală
• Transpiraţie
• Bătăi puternice ale inimii
• Tremur
• Senzaţie că te simţi rău

Ai simţit vreodată unul din aceste simptome? Dacă raspunsul este DA, atunci probabil ai experimentat efectele creşterii adrenalinei, care constituie răspunsul fiziologic tipic al organismului în faţa unei situaţii de temut sau ameninţătoare. Nu-ţi fie teamă, acesta este un răspuns perfect normal şi nu trebuie să te simţi intimidat.

Pentru e depăşi această barieră psiholigică, e uşor să urmezi cîţiva paşi, care-ţi vor face vizita la medicul dentist mult mai plăcută. Şi cel mai important, o să te simţi în siguranţă.

Pasul 1 Caută un dentist care să corespundă cerintelor tale. Scopul tău este să găseşti un dentist care să nu fie doar priceput ci şi atent, răbdător şi care să te facă să nu simţi durerea. Dacă primul medic întâlnit nu corespunde cerinţelor tale, nu renunţa în a căuta altul.

Pasul 2 Învaţă să respiri ofensiv şi nu defensiv. Multe probleme cu care se confruntă pacienţii sunt cauzate de intensificarea sau „ţinerea” respiraţiei, ambele variante ducând la intensificarea stării de anxietate . Practică respiraţia ofensivă, fixând un punct pe tavan sau ochii dentistului, ceva care te va ajuta să te concentrezi şi să respiri rar şi regulat, atât pe gură cât şi pe nas.

Pasul 3 Distrage-ţi atenţia de la aspectele care te fac anxios. Dacă de expemplu te deranjează sunetul frezei, întreabă dacă poţi purta căşti şi asculta muzică. Dacă nu suporţi să vezi acul, cere medicului sau asistentei să porţi o conversaţie pentru a-ţi distrage atenţia.

Pasul 4 Asigură-te ca îi comunici dentistului că doreşti să ţi se facă anestezie şi să menţină anestezia pe tot parcursul tratamentului. Dacă mental ştii că nu trebuie să simţi durere , ar trebui să simţi că deţii controlul. Dacă simţi vreo durere , vorbeşte-i imediat medicului.

Pasul 5 Stabileşte cu dentistul şi cu asistenta înainte de a începe orice tratament un „semn de oprire”. Dacă de exemplu vrei ca dentistul să se oprească din tratament pentru orice motiv al tău, vă puteţi pune de acord să ridici mâna stângă. Astfel va ajuta să te simţi in control asupra situaţiei. E foarte important acest lucru, deoarece bruscarea mâinii medicului fără înştiinţarea lui în timpul tratamentului, poate duce la traumarea mucoasei sau alte complicaţii nedorite.

Pasul 6 Pune câteva felii de lămâie într-o cutie de plastic şi înainte de a intra la tratament, deschide cutia şi inspiră lung. Aroma proaspătă de lămâie te vor ajuta să fii mai relaxat, şi totul va decurge mai plăcut.

Mult succes. Noi nu muşcăm 🙂

Cind iti duci copilul prima data la stomatolog ?

 

Prima vizita a unui copil la medicul stomatolog ar trebui sa se faca inainte ca acesta sa implineasca 1 an. Apoi regula generala este de o vizita la fiecare 6 luni dupa aparitia primului dinte. Ducand copilul la dentist de la o varsta frageda este cea mai buna metoda de a preveni cariile dentare si ii ajuta totodata pe parinti sa invete cum sa curete dintii copiilor si sa isi dea seama de nevoile acestora pentru fluor.

Cariile pot aparea imediat dupa aparitia dintilor, astfel daca mergeti cu copilul la stomatolog din timp il veti obisnui cu o igiena orala buna si cu cabinetul stomatologului, scazandu-i astfel frica de dentist si asigurandu-i vizite lipsite de stres in viitor.
Inainte de prima vizita vorbiti cu stomatologul despre procedurile primei intalniri astfel incat sa nu apara surprize. Organizati un plan de actiune pentru orice reactie a copilului, fie ea cooperanta sau non-cooperanta. Cei foarte mici pot fi neascultatori si se misca tot timpul. Vorbiti cu copilul vostru si explicati-i la ce sa se astepte si faceti acest lucru astfel incat copilul sa astepte cu nerabdare vizita, dar sa inteleaga si importanta ei. Aduceti la prima vizita si istoria medicala a copilului pentru a fi analizata de medicul stomatolog.

De obicei primele vizite nu au rolul decat de a sparge gheata si a obisnui copilul cu medicul, locatia si cu ce face acesta. Cand copilul este speriat, nu se simte confortabil si nu coopereaza, cel mai bine este sa stabiliti o alta vizita. Calmul si rabdarea de partea parintilor dar si incurajarea copilului sunt foarte importante in aceste momente. Vizitele scurte si succesive au rolul de a creste increderea copilului in medic si in cabinetul stomatologic si se vor dovedi foarte importante in viitor cand copilul vostru va avea nevoie de tratament stomatologic.

Programarile pentru copii ar trebui intotdeauna efectuate dimineata cand copii sunt odihniti si atenti. Pentru cei care au sub 3 ani, de obicei parintii se aseaza ei pe scaunul stomatologic si tin in brate copilul pe timpul examinarii. Uneori parintii sunt rugati sa astepte in afara salii de consultatie tocmai pentru a se putea construi o relatie bazata pe incredere intre stomatolog si copil.
Cand copilul este cooperant prima vizita dureaza de obicei intre 15 si 30 de minute si in functie de varsta poate cuprinde: o examinare atenta a dintilor, maxilarului, muscaturii, gingiilor si celorlalte tesuturi din gura pentru a monitoriza cresterea si pentru a vedea daca au aparut probleme, o usoara curatare, daca este nevoie, pentru a indeparta placa dentara, tartrul sau petele, o radiografie a danturii, o demonstratie despre cum se face igiena orala acasa, o analiza a necesitatii de suplimente de fluor.
Doctorul ar trebui sa va raspunda la orice intrebare pe care o aveti si sa faca vizita copilului cat mai confortabila. Intreaga echipa din cabinetul stomatologic ar trebui sa genereze o atmosfera relaxanta care sa nu ii sperie pe copii.
Copiii, ca si adultii ar trebui sa mearga la stomatolog o data la 6 luni. Cand copiii sunt foarte mici stomatologul poate programa vizite si o data la 3 luni, tot pentru a obisnui copilul cu cabinetul.

Parintii asigura de obicei igiena orala a copiilor pana cand acestia sunt suficient de mari si responsabili pentru a se spala pe dinti si a folosi ata dentara in fiecare zi. Un regim de prevenire este foarte important chiar din ziua in care s-a nascut copilul: curatati gingiile bebelusului cu o panza umeda dupa fiecare masa; imediat ce apar primii dinti spalatii cu o periuta mica si moale numai cu apa – daca va ganditi sa folositi pasta de dinti inainte de al doilea an de viata trebuie sa intrebati mai intai medicul stomatolog; daca vreti sa evitati aparitia cariilor provocate de biberon si cresterea stramba a dintilor trebuie sa va dezvatati copilul de hranitul la san si din biberon dupa varsta de un an si sa nu il lasati prea mult sa suga din suzeta sau chiar degetele. Nu dati niciodata copilului un biberon cu lapte sau ceai pentru a-l linisti seara sau cand trebuie sa adoarma.

Ajutati-i pe cei mici sa se spele pe dinti seara, cand este cel mai important, din cauza ca fluxul scazut de saliva din timpul noptii creste riscul de a face carii. Lasati-i la inceput sa se spele singuri pentru a castiga incredere si apoi continuati voi pentru a fi siguri ca ati inlaturat toata placa dentara. De obicei, pe la varsta de 5 ani, copii invata sa se spele pe dinti cum trebuie, daca sfaturile parintilor sunt corecte. Cea mai buna metoda de a-i invata pe copii sa se spele pe dinti este prin puterea exemplului. Daca ii lasati pe copii sa va urmareasca cand si cum va spalati pe dinti ii invata pe acestia importanta igienei orale.